|
[echilibru]
sistemul tău nervos ca o fabrică împânzită de japonezi gesturi tăiate la jumate furnale tăiate la jumate puse la fiert hrănind milioane de hikikomori demarăm tăieței cu bucăți de soia privirea ta centripetă numără bancnote și un patent roz hello kitty ne ciupești zilnic din creier încet-încet piere și absența greierul țârâind după arcă ai doar brichetă și timp ne adunăm la fumoar să pufnim pântecele ne huruie printre microcipuri o cascadă de lapte condensat privim cerul dintr-un unghi mort — Mihók Tamás |
[balance]
your nervous system like a factory studded with japanese gestures cut in half furnaces cut in half set to boil feeding millions of hikikomori putting on noodles with pieces of tofu your centripetal gaze counting currency and a pink hello kitty patent nibbles a piece from our brain each day slowly slowly absence dissipates the grasshopper dragging after the ark you’ve only got your lighter and time we gather round the smoking area and puff our guts rattle through microchips a cascade of condensed milk we watch the sky from a dead angle — Mihók Tamás Translated by Andreea Scridon |
vino să vezi:
capul meu e un dulăpior cu medicamente
un loc aseptic şi răcoros
dreptunghiul de placaj proiectat pentru siguranță strecoară-ți mâna şi ia pastile proaspete
te vor ajuta imediat să uiți
vino să vezi:
capul meu e ursulețul de pluș
moale și antialergic
poți dormi cu el în brațe,
poți să-l faci cadou unei familii cu bebeluş,
şterge-l de praf, izbeşte-l de perete, aruncă-l pe geam te va aştepta nemişcat în iarba uscată
vino să vezi:
capul meu e o pasăre împăiată
peştele de sticlă de pe televizor
prințesa de portelan încuiată-n vitrină
lăudată de la mică distanţă de musafiri
puşculița care aşteaptă sub pat
să fie spartă în mii de bucăți
vino să vezi:
capul meu e un oraș din nord
singurătatea şi liniştea care lovesc mai tare ca boala
cancelaria burduşită cu profesori idioţi şi săraci
strada pustie, covrigăria,
aerul uscat care-ți intră ca lâna în ochi
vino să vezi:
capul meu e o superbă grădină de cafea
uitată într-o lădiță pe balcon, la mijlocul iernii
când lumina nu mai are putere iar pămîntul e deja înghețat
grădina de cafea peste care zăpada
tremură ca un pui orb de pisică părăsit la începutul serii
lângă un gard.
— Dan Coman
capul meu e un dulăpior cu medicamente
un loc aseptic şi răcoros
dreptunghiul de placaj proiectat pentru siguranță strecoară-ți mâna şi ia pastile proaspete
te vor ajuta imediat să uiți
vino să vezi:
capul meu e ursulețul de pluș
moale și antialergic
poți dormi cu el în brațe,
poți să-l faci cadou unei familii cu bebeluş,
şterge-l de praf, izbeşte-l de perete, aruncă-l pe geam te va aştepta nemişcat în iarba uscată
vino să vezi:
capul meu e o pasăre împăiată
peştele de sticlă de pe televizor
prințesa de portelan încuiată-n vitrină
lăudată de la mică distanţă de musafiri
puşculița care aşteaptă sub pat
să fie spartă în mii de bucăți
vino să vezi:
capul meu e un oraș din nord
singurătatea şi liniştea care lovesc mai tare ca boala
cancelaria burduşită cu profesori idioţi şi săraci
strada pustie, covrigăria,
aerul uscat care-ți intră ca lâna în ochi
vino să vezi:
capul meu e o superbă grădină de cafea
uitată într-o lădiță pe balcon, la mijlocul iernii
când lumina nu mai are putere iar pămîntul e deja înghețat
grădina de cafea peste care zăpada
tremură ca un pui orb de pisică părăsit la începutul serii
lângă un gard.
— Dan Coman
|
come and see:
my head is a medicine cupboard a cool and aseptic place the rectangle of protected plywood for safety squeeze your hand in and take fresh pills which will immediately help you forget come and see: my head is the teddy bear soft and hypoallergenic you can sleep with him in your lap, you can give him to a family with a baby, wipe the dust off of him, throw him against the wall, out the window he will wait for you unmoving in the dried up grass come and see: my head is a stuffed bird the glass fish atop the tv the porcelain princess locked up in the glass cabinet praised from a small distance by guests the piggy bank under the bed waiting to be shattered in thousands of pieces come and see: my head is a city from the north loneliness and silence hit harder than disease the office crammed with idiotic and poor professors, the deserted street, the pretzel shop, the dry air that enters your eyes like wool come and see: my head is a superb garden of coffee forgotten in a chest on the balcony, in the dead of winter when light has no power left and the earth is already frozen the garden of coffee over which snow trembles like a blind kitten abandoned at the beginning of even near a fence. ---Dan Coman Translated by Andreea Scridon |
zona de confort
la un click distanță aşteaptă oferte turistice cu stațiuni exotice -
ape turcoaz, şezlonguri și alte momeli pentru lene;
până la calculator duce o scară cu trepte de lemn lăcuite, pe care rişti oricând să aluneci
dar ăsta e un pretext ca oricare altul, fiindcă omul e singurul
animal care îşi poate valorifica propria neputinţă, nefăcând,
practic, nimic
așa că prefer să rămân lângă fereastră, de unde priveliștea e
liberă: nici o locuinţă interpusă, nici o viața de vecin mai ciudată. Bruma mea de voyeurism se topeşte în contemplarea solară a acoperişurilor scunde, a drumului naţional, a grădinilor din plan secund, a Casei Corpului Didactic, a blocurilor îndepărtate din cartierul în care merg zilnic la serviciu
şi, în fundal, dealurile, blânde baricade ale pământului în faţa cerului aproape flamand
prin bogăţia de nuanţe
parţial umbrite de un nor uriaș,
în tranzit deasupra ritmurilor mărunte ale vieții,
ca imponderabilitatea noastră morală.
pentru mai târziu s-a anunţat ploaie în averse
sper să fie un fenomen trecător de vară
să n-aibă puterea de-a deveni ştire.
-- Teodora Coman
|
comfort zone
a click away you’ll find touristic offers with exotic resorts – turquoise waters, lounges and other bait for laziness; until the computer leads to a staircase with stairs of polished wood, which you’re always in danger of slipping on but this is an excuse like any other, as man is the only animal that can make use of its own powerlessness by doing practically, nothing so I prefer to remain near the window, where the view is free: no interposed buildings, no weirder neighbor’s life. My dusting of voyeurism melts in the solar contemplation of squat rooftops, the national highway, of gardens on a second plane, the Teaching Staff Resource Center, of the distant blocks from the neighborhood in which I go to work each day and, in the distance, the hills, gentle barricades of the ground ahead of the sky which is almost Flemish through its richness of shades partially overshadowed by a giant cloud, in transit above the minute rhythms of life, much as our moral imponderability. they announced a downfall of rain for later i hope it’s a passing summer phenomenon which won’t have the strength to become a news story. — Teodora Coman Translated by Andreea Scridon |
Zăpadă
viața mea e un câmp nesfârșit de zăpadă,
în fața ferestrei, îți spun că zăpada șterge totul,
toate urmele.
am spart oglinda care mă arăta întreagă,
nu mă suport.
nu mă întreba de ce mâna stângă izbește obiecte,
nu mă suport.
viața mea e un câmp nesfârșit de zăpadă.
să faci dragoste ca și cum ai fi închis într-o fecioară de fier.
să râzi până la epuizare.
înlocuiește un cap retezat cu altul
și brațele tale mă cuprind violent și mă așază printre obiecte.
soarele ca o incizie pe cerul de iarnă.
să forțezi limitele autocontrolului, să știi doza exactă,
tot ce trebuie să faci e să nu adormi.
sunt un câmp nesfârșit de zăpadă murdară.
șterg totul.
toate urmele.
— Domnica Drumea
|
Snow my life is an endless field of snow, in front of the window, i tell you that the snow erases everything, all traces. i broke the mirror which shows me whole, i can't stand myself. don't ask me why my left hand hits objects, i can't stand myself. my life is an endless field of snow. make love as if you were locked inside an iron virgin. laugh until you are exhausted. replace one severed head with another and your arms embrace me violently and place me among objects. the sun like an incision in the winter sky. push the limits of self-control, know the exact dose, all you have to do is not fall asleep. i am an endless field of dirty snow. i delete everything. all traces. — Domnica Drumea Translated by Andreea Scridon |
Flamand
Trec prin fața casei lui Rembrandt azi și vreau să mă gândesc la ceva nostalgic
gen ce tare îmi amintesc obloanele astea verzi de ochii tăi
sau mai știi când ne-am luat ciocolată caldă de la cafeneaua asta de pe colț
care acum e un bistro olandez
oare ce poți să-ți iei dintr-un bistro olandez
dar ochii tăi nu-s verzi
și nu ne-am luat ciocolată caldă
Îmi amintesc patul mic al lui Rembrandt
și femeia asta Saskia pe care zicea că o iubește
E ciudat cum gândurile mele de atunci despre mine și tine
și patul nostru mic și dorința mea să-ți fiu Saskia
și tu pictor flamand plictisitor
sunt lucruri la care n-o să mă mai gândesc niciodată cu alți bărbați
E ciudat că vreau să-ți spun la ce mă gândesc cu alți bărbați?
E ciudat că azi am auzit un poet britanic citind și mâinile lui
brațele
picioarele osoase și încheieturile care nu stăteau cum trebuie
ca mobila de la Ikea când sari peste un pas
postura puțin rece puțin distantă puțin intolerantă
pantofii imenși
mi-au amintit de tine
m-am uitat la catarama de la cureaua lui
și mai jos
să-mi imaginez forma penisului
și am vrut să îți spun
— Cătălina Stanislav
|
Flemish
I pass by Rembrandt’s house in Amsterdam today and I want to think something nostalgic Like the overwhelmingly green window blinds remind me of your eyes Or oh remember when we then had hot chocolate in this corner cafe that is supposedly a Dutch bistro now Like what do you eat in a Dutch bistro anyway But your eyes are not green And we had no hot chocolate But I remember Rembrandt’s very tiny bed And this woman named Saskia whom he loved It’s odd how the thoughts I had then about you and me and our Possibly future tiny bed and my will to forever be the Saskia To your super dull Flemish painter Are things that I know I will never think about with other men And is it weird that I want to tell you what I think about With other men? Is it weird that I heard a British poet read today and his hands And arms And bony legs like his joints didn’t sit right Like Ikea furniture when you skip a step His standoffish kind of impatient posture His big shoes Reminded me of you I looked at the buckle of his belt And below it To imagine the shape of his penis And I wanted to tell you about it. — Cătălina Stanislav Translated by the author |
|
alfabet
nu am fost atentă când au schimbat cheia de la uşă părinţii mei îşi varsă veninul pe tărâmuri străine iar eu fac litere şi nici măcar nu reuşesc să bat la ele a absenţa mamei b bani c chilari d de ce dracu sunt aici e elena după bunica f fratele meu g grigore h hrană i „ia la dânsa, intelijenta” î împrumut j jale jenă k 600 de km distanţă l ludmila e m mama mea n numele neamului meu bulgar o oricum sunt o dezamăgire p pentru ea q r s t tata te iubesc numai până aici am putut ajunge pentru voi — Lena Chilari |
alphabet
i wasn't careful when they changed the key to the front door my parents pour their venom into foreign lands and i study letters and can’t even succeed in typing into them a absence of the mother b bucks c chilari d damn why the hell am I here e elena after grandma f for my brother g grigore h hunger i “isn’t she intellijent” î is on loan from i j jabbing jaded k 600 km away l ludmila is m my mother n the name of my bulgarian people o oh i'm a disappointment anyway p for her paradise q r s tata, i love you this is as far as i could get for the two of you — Lena Chilari Translated by Andreea Scridon |
|
[din Pavor Nocturn]
pe manie îşi ia haine de care i-e ruşine în depresie. îşi ţine cuţitele şi furculiţele cu vîrfurile în sus. i le întorci şi a doua zi sînt la fel. îi e frică de cîini, are un spray paralizant cu trei jeturi. ocoleşte mult ca să ajungă acasă. şi-a închiriat o cameră în subsol unde nu poate să adoarmă şi cînd apucă doarme mult iar cînd se trezeşte, e ca lovită din toate părţile. pe manie iese printre oameni ca să se obosească să se întoarcă obosită în subsol. — Dan Sociu |
[from Pavor Nocturnus]
during the mania she wears clothes that embarrass her during the depressions she holds her knives and forks with the points up you turn them down but the next day they’re up again, she’s afraid of dogs, she carries pepper spray with three streams. she meanders far on the way home, she rents a room in the basement, where she can’t fall asleep but when she does it’s for a long time and when she wakes up, it’s like she’s been beaten on all sides, during the mania she goes out to tire herself out, to come back exhausted to the basement. — Dan Sociu (from Pavor Nocturnus) Translated by Oana Sânziana Marian |